Cel mai memorabil moment din viața mea de tânăr medic veterinar a fost când am ajutat un mânz sa vină pe lume, să se ridice în picioare și să facă primii pași. De fiecare dată când mi se concretizează în minte un nou proiect artistic și încep “să-l văd“, retrăiesc acel sentiment complex de bucurie și uimire, nerăbdare, neliniște, îndoială.
Majoritatea proiectelor la care lucrez, atât ca tema cât și ca spațiu de expunere, sunt legate de o istorie personală sau de familie. Urmașă a coloniștilor francezi și germani sosiți în Banat în sec.XVIII, cu străbunicii deportați în Bărăgan, bunicii deportați în Rusia, tatăl condamnat la muncă silnică la Canal și mama exmatriculată din facultatea de artă, simt o mare responsabilitate pentru a înțelege, a interpreta și a rescrie vizual istoria familiei. Este felul meu de a face pace cu trecutul și de a închide cercuri ale istoriei care nu a fost foarte generoasă cu destinul familiei mele. Dorința de a lucra la microscop, într-un set-up de laborator ideal, o am încă din vremea studenției la facultatea de medicină veterinară, când eram total fascinată de histologie dar aveam prea puțin acces direct la microscop. Tehnicile mixte pe care le folosesc în lucrările mele la microscop, majoritatea puse în contextul unor “laboratoare ale memoriei“ mă ajută să trec în acel “dincolo“ de realitatea imediată și ușor accesibilă.
...
The most memorable moment in my life as a young veterinarian was when I helped a foal come into the world, stand up and take its first steps. Every time a new artistic project materializes in my mind and I start to "see it", I relive that complex feeling of joy and amazement, impatience, anxiety, doubt.
Most of the projects I work on, both as a theme and as an exhibition space, are related to my personal or family history. As a descendant of French and German settlers who arrived in Banat in the 18th century, with my great-grandparents deported to Bărăgan, my grandparents deported to Russia, my father sentenced to forced labor at the Canal and my mother expelled from the art faculty, I feel a great responsibility to understand, interpret and visually rewrite our family history. It's my own way of making peace with the past and closing circles of history that wasn’t very generous with my family's destiny. The desire to work with the microscope, in an ideal laboratory set-up, I have had since I was a student at the veterinary medicine faculty, when I was totally fascinated by histology but I had too little direct access to the microscope. The mixed media techniques I use in my microscope work, most of them put in the context of "memory laboratories", help me to move into that "beyond" of the immediate and easily accessible reality.
