Un drum cât o sută de vieți - Muzeul de Artă Arad, 02-20.noiembrie 2016

Povestea familiei merge mai departe, de data aceasta la Muzeul de Artă din Arad, după ce a fost deja prezentată la Galeria Helios din Timișoara (2013), galeria Hanikah din Sarajevo/ BIH (2014), Muzeul Stefan Jäger din Jimbolia (2015), Casa Teutsch din Sibiu (2015-2016).

În imaginea din afiș am ales să fie străbunicul meu Haman Dominic, cel care la 68 de ani a fost deportat în Bărăgan și care a locuit împrenă cu străbunica mea timp de 4 ani într-o groapă săpată în pământ. Acum străbunicul se întoarce la Arad, acolo unde, în 1903, a absolvit "Școala Normală de Învățători". Și astfel se mai închide un cerc al istoriei, așa cum s-au mai închis și altele în mod fericit pe parcursul acestui proiect...

Integral, lucrările și textele se găsesc aici: 

în română: http://reneerenard-art.blogspot.ro/2013/11/un-drum-cat-o-suta-de-vieti-galeria.html

în engleză: http://reneerenard-art.blogspot.ro/2013/12/a-one-hundred-lives-journey-helios.html 

2 noiembrie 2016: la vernisaj cu Peter Hugel (directorul Muzeului de Artă Arad), Claudia Boghicevici (vicepreședinta Consiliului Județean Arad) și Bianca Băilă (membră în echipa Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021).  

"Un drum cat o suta de vieti", povestea familiei mele, a marcat începutul pentru programul "Reflections" din cadrul proiectului de candidatură Timișoara Capitală Culturală European 2021. Fiecare familie are cutia ei cu amintiri, mai mult sau mai puțin neștiute, mai mult sau mai puțin uitate… În curând vom incepe să le descoperim împreună, prin programul "Reflections".

În cadrul expoziției au fost organizate workshopuri pe tema istoriei familiei la care au participat peste 400 de elevi arădeni:

http://www.arq.ro/o-lectie-de-istorie-altfel/10126

 În 20 noiembrie, inainte să demontăm expozitia de la Muzeul de Artă Arad, am făcut un mic ocol și am oprit la Tomnatic, acolo unde sunt înmormântați mulți membri ai familiei mele, personaje din "Un drum cât o sută de vieți". Am trecut pe lângă fosta fabrică de cărămidă a străbunicului, acum fabrică de cherestea. În vila din care au fost izgoniți străbunicii în 1951 stă altcineva, iar via și parcul au fost betonate. În Timișoara trec aproape zilnic pe lângă croitoria care odinioară era a bunicului… Nu suntem singurii care nu au reușit să recupereze nimic din tot ce s-a pierdut în acei ani. Dar "Un drum cât o sută de vieți" a vindecat pentru familia mea toate tristețile, casele, parcurile și fabricile pierdute.