Expoziția continuă seria de Laboratoare ale Memoriei, o serie de proiecte artistice multidisciplinare legate de poveștile de familie și memoria clădirilor și spațiilor istorice, de această dată cu o incursiune în atelierul de artist al mamei.
Cristina Renard (06.06.1938-23.11.2023), o artistă versatilă și mereu surprinzătoare, a fost eleva maestrului Julius Podlipny cu care s-a pregătit pentru admiterea la facultate, colegă cu Ana Lupaș și Helga Unipan la Facultatea de Arte Plastice din Cluj (de unde a fost exmatriculată în anul II pentru “orgine socială nesănătoasă”), cursantă a Școlii populare de artă din Timișoara, secția grafică, coordonată de Xenia Eraclide Vreme, și o prezență activă în viața culturală a orașului.
Laboratoarele Memoriei: Mama, Cristina Renard, explorează pe de o parte dificultățile în gestionarea sentimentelor legate de pierderea mamei, dar și dialogul creat între două artiste, mamă și fiică, cu practici artistice diferite dar cu surprinzătoare convergențe descoperite abia pe parcursul realizării acestei expoziții. Un dialog între două lumi, una a celor plecați și una a celor rămași, în care fiica își asumă valorizarea și descifrarea unei bogate moșteniri artistice pe care a înțeles-o pe deplin abia în momentul în care a intrat pentru prima oară singură în atelierul mamei.
Pornind de la gândul că de aproape 3 decenii Cristina Renard era cunoscută publicului și prezentă în expoziții doar cu acuarelele ei tehnică uscată, cu fermecătoarele peisaje citadine din Timișoara, am ales să îi prezint lucrările din tinerețe, din perioada de formare și din perioada ei de apogeu artistic, înainte de deteriorarea accentuată a vederii din anii 80. Am ales de asemenea să folosesc ramele mele și ale lui Ciprian Chirileanu, în care noi doi am expus cu diverse ocazii lucrările noastre, ca un semn al legăturilor invizibile care s-au creat de-a lungul anilor între noi trei ca artiști.
Mulțumesc Mariei Orosan Telea pentru sprijinul acordat în selectarea lucrărilor și clarificarea conceptului expozițional.
